La Sucevita, drumetul dornic sa admire manastirile din vremea lui Stefan cel Mare si a urmasilor sai,  se va afla în fata unui întreg spiritual, începînd cu unitatea arhitectonica — in care biserica, incinta fortificata, casele domnesti, chiliile evoca atmosfera unei manastiri dar si pe aceea a unei cetati sau curti domnesti si terminînd cu portretele brodate, pastrate în muzeu.

Ea ne apare asemenea unei istorii ilustrate, scris cu verva  si bogat împodobita cu imagini, înviind viata româneasca din etapa atît de tulbure a celei de-a doua jumatati a secolului al XVI-lea, cînd domnii, vasali Înaltei Porti, încercau, uneori, pe plan politic si economic, fatis sau tainic, sa infrunte noua si aspra stapânire,  iar sub raport spiritual doreau cu fermitate sa nu stirbeasca cu nimic modul de gîndire si simtire a strabunilor lor.

Toti cercetatorii considera ansamblul de la Sucevita de un interes excep­tional sub raport iconografic. Acest interes este rezultat din îmbinarea mai multor conceptii si izvoare de inspiratie, care dau o varietate si bogatie cu totul deosebita modului în care sînt interpretate unele simboIuri liturghice.

 de  editura Adrianopol